RETETE

Cum sa faci un copil sa manance linte rosie? Uite-asa, ca un parinte insistent, faci mai multe incercari de supa: cu ardei, fara ardei, cu de-aia, fara de-aia, cu mai mult sau mai putin. Intr-o zi imi iese gustul supei dar eram sigura ca iar voi gasi legumele in marginea farfuriei asa ca am pus blenderul si-a iesit o crema pe care am decorat-o  dupa gustul meu. Am facut rapid si cateva crutoane si asteptarile au fost pe masura! Delicioasa! Astfel a intrat in meniul casei supa-crema de linte rosie ca o forma de rasfat..

Va avertizez ca este cea mai simpla supa ce poate fi gatita dar, fiecare etapa din pregatire si preparare  trebuie urmata intru totul, caci rezultatul final nu va fi cel asteptat daca nu aveti rabdare.

Avem nevoie de:

  • 500 g linte rosie
  • 40 ml ulei (~4 linguri)
  • 200 g ceapa (~2 buc)
  • 120 g morcov (~2 buc)
  • 100 g pastarnac ( ~1 buc)
  • 90 g telina
  •  1/4 lingurita seminte de marar
  • 1/2 lingurita seminte de chimen
  • 1/2 lingurita sare ( dupa gust)
  • piper                                                                                                                                  Si sa trecem la treaba!!!  Mai intai spalam lintea pana apa ramane curata (de 4-5 ori)    
  • Lasam lintea sa stea la inmuiat in apa.   Acum pregatim legumele pentru supa. Eu folosesc oala sub presiune deoarece fierbe foarte repede lintea. Punem aprox. 4 linguri de ulei. Focul este mic.   
  • adaugam ceapa                                                                   
  • morcovul
  • pastarnacul                                               
  • telina                                                          
  • sarea                                                          
  • semintele de marar                                                                                   
  • chimenul                                                                               
  • amestecam                                                          
  • si inabusim la foc mic, cu capac aprox. 15 min.  Nu uitati sa amestecati din cand in cand. Timpul este variabil in functie de cat de proaspete  (hidratate)  sunt legumele, temperatura la care le gatim.. Ceea ce va spuneam la inceput ca este obligatoriu sa tineti cont este acest proces de inabusire: nu timpul conteaza, ci rezultatul final- legumele se vor carameliza usor. Sa nu intelegeti ca trebuie adaugat zahar! Nu! Ele contin zaharuri in mod natural, ideea este  ca noi sa avem rabdare sa scoatem ce e mai bun din ele.                                                   
  •  Dupa cum vedeti legumele sunt gata!  
  •  Putem pune lintea inmuiata care deja arata altfel:      
  •  adaugam apa. Eu pun apa de trei ori cat volumul lintei pe care il am in bol dupa ce  s-a inmuiat. In oala mea pun apa peste linte pana la semnul 4 litri. Daca supa fierbe intr-o oala simpla, atunci va trebui sa mai adaugati inca o masura deoarece prin fierbere se mai evapora. La oala sub presiune nu se pierde din lichid prin evaporare decat foarte putin. 
  • adaugam piper
  •    gustam supa si mai adaugam sare                                             
  • amestecam si lasam sa fiarba. In oala normala dureaza 25-30 minute, eu pun capacul oalei si din momentul in care incepe sa fiarba ( scoate abur), o las 10 min.  
  • cand lintea este fiarta incepem sa blenduim                   
  • pana straluceste supa. Atunci este suficient de fina!                 
  • Daca vi se pare prea groasa (consistenta) se mai adauga apa fiarta. Cand se raceste supa se va mai ingrosa un pic.
  • Acum ca e gata eu o strecor ca alor mei nu le place chimenul ( mie daaa 🙂 )  dar si din pricina faptului ca uneori pastarnacul este mai dur si ar taia din finete. Dar nu este obligatoriu…          
  •   Ei, dragilor, am facut supa-crema de linte rosie! Poate fi servita! Acum este randul fiecaruia sa-si aduca contributia cu cate ceva: lamaie, fulgi de chilli, tabasco verde, tabasco rosu, mix turcesc de condimente, ulei de masline, ardei iute si tot ceea ca va place. Noi o servim cu seminte crude de dovleac, ulei din seminte crude de dovleac  si crutoane

Cum se fac cei mai buni papanasi? Simplu: mergi pe mana gustului si modifici o reteta pana ajungi la reteta perfecta! De unde stiu ca este cea mai buna reteta  de papanasi? Pai… sa vedem… atunci cand ai mancat deja prea mult ca nu ai reusit sa te opresti din comandat si totusi iei o portie de papanasi pentru ca ai auzit ca si acestia sunt minunati.. atunci cand nu dovedesti sa-i explici ospatarului cat de bine erau echilibrate ingredientele de-au iesit atat de gustosi.. atunci, cand i-ai servit la desert dar mai iei  inca o portie pentru acasa, sau.. daca intr-o zi de marti,  te trezesti cu o doamna insarcinata, batand drumul de la Bucuresti pana la Vama Veche pentru o portie de papanasi! Bunii ei prieteni nu s-au abtinut sa nu-i povesteasca cum duminica, inainte de plecare, au mancat niste papanasi.. Mare bucurie cand vezi si simti asa ceva! E bucurie din lucruri simple, marunte.. Astazi vreau sa aduc aceasta bucurie si celor care poate, nu au mai gatit papanasi, aratandu-le cat de usor este sa faci papanasi din branza de vaci.

Eu vad papanasii ca pe un desert mai rafinat, nu pe aceeasi balanta cu placinta, de aceea ingredientele sunt atent alese pentru un produs finit de calitate.

Branza pe care o folosesc este ca o crema, trebuie sa aiba continut uscat cat mai mare ( altfel intra multa faina) si sa fie cat mai grasa. Toate aceste informatii le gasiti pe eticheta  produsului. Acestea sunt alegerile mele pentru branza de vaci pentru papanasi:

   

Smantana pentru papanasi trebuie sa fie „smantana de consum”, proaspata, de 25% grasime, pentru ca atunci cand o asezam pe papanasul fierbinte aceasta se topeste si insiropeaza bucatile de papanasi impreuna cu dulceata. Intr-adevar, e putin mai scumpa, pentru ca foarte putini producatori de lactate pastreaza calitatea naturala a smantanii.

De dulceata ce sa va spun? O dulceata buna gasim si in camara la noi, dar daca este sa o cumparam din comert,  aleg dulceturile cu suc natural de lamaie, fara „acid citric” (E330) in compozitie. Da, exista producatori romani care tin la calitatea produsului!

  ingrediente     Timp de     pregatire    Timp de            preparare       Portii pentru servire
             10        5 min       15 min     1 portie mare2 papanasi

 

Ingrediente:

  • 80 g branza de vaci proaspata
  • 1 ou
  • 1 lingura zahar (20 g)
  • 1 varf lingurita bicarbonat de sodiu
  • 1 lingurita esenta vanilie
  • coja rasa de portocala – optional
  • 90- 100 g faina alba de calitate
  • 300 ml ulei
  • 100 g smantana
  • 60 g dulceata de cirese amare
  •  2 frunze de menta

Mod de preparare:

  • punem 80 g de branza intr-un bol
  • adaugam un ou 
  •  si o lingura de zahar
  • peste branza, punem un varf de lingurita de bicarbonat de sodiu        
  • apoi o lingurita de esenta de vanilie 
  • amestecam bine pana se omogenizeaza branza si oul         
  • si mai amestecam pana straluceste compozitia, semn ca s-a topit si zaharul     
  • punem faina: spun 90-100g sau 4 linguri cu varf deoarece cantitatea de faina variaza in functie de cat de mare este oul. Daca este un ou mediu, punem 90 g de faina. Daca este un ou mai mare, punem 100g de faina. Trebuie mentinut acest echilibru intre faina si ou pentru ca: daca punem prea putina faina, compozitia va fi prea moale si papanasii rezultati vor fi plini de ulei; daca punem prea multa faina, papanasii nu vor mai fi pufosi, ci vor fi tari. 
  • punem intai 4 linguri de faina, amestecam usor sa se incorporeze toata faina si daca aluatul straluceste foarte tare mai trebuie adaugata o jumatate de lingura de faina, pana aluatul nu mai straluceste.
  • Acum pare dificil, dar dupa ce incepeti sa faceti va dati seama, de aceea am facut aceasta poza sa se vada consistenta compozitiei.
  • punem uleiul la incins. Eu folosesc un wok pentru a avea loc unde sa creasca papanasii. Masura- 300ml de ulei este cu aproximare pentru tigaia in care ii fac eu. Cantitatea optima de ulei in care trebuie prajiti papanasii variaza in functie de vasul in care ii faceti. Ideea este ca ei nu trebuie sa se scufunde complet in ulei, ci uleiul sa ajunga pana la jumatatea papanasului. In cazul cand avem prea mult ulei, cand punem compozitia, se va forma o crusta deasupra papanasului care il va impiedica sa cresca.  Ca sa ne dam seama cand temperatura uleiului este buna pentru a pune papanasii, punem o farama din compozitie in ulei. Cand aceasta bucatica se ridica deasupra, uleiul este gata si incepem sa modelam papanasii. Dam focul la mic! Umezim mainile sub jet de apa dar le scuturam sa nu picure apa in uleiul fierbinte 🙂 si impartind cantitatea in doua, luam o jumatate si o modelam rapid intre palme si ii dam forma de inel:
  • il asezam la fel de rapid in tigaie si il modelam pe al doilea          
  • mentinem focul mic. Dupa ce i-am asezat in ulei, asteptam 30 de secunde si scuturam putin tigaia sa se desfaca papanasii daca s-au lipit cumva (de tigaie sau intre ei). Mentinem focul mic si ii asteptam sa creasca. Nu ii intoarcem! Din cand in cand ii rotim in tigaie sa le schimbam locul, astfel nu riscam sa iasa mai rumeni intr-un loc. Nu ii stropim cu ulei fierbinte pe deasupra!  Dureaza 5-7 minute, in functie de cat de mare este papanasul pana ii intoarcem. Ai mei sunt gata: au format o crusta rumena si trebuie intorsi pe cealalta parte
  • ii intoarcem usor pe cealalta parte si scuturam putin tigaia ( isi formeaza crusta si nu se lipesc). Inca 5-7 minute si sunt gata. Cum stim ca sunt copti papanasii? Testul scobitorii: infingem o scobitoare in parte cea mai groasa(inalta) a papanasului. Daca scobitoarea iese cu bucatele de aluat, ii mai lasam in tigaie. Atunci putem sa-i mai intoarcem pe cealalta parte, si ii asteptam inca un pic. Daca scobitoarea iese curata, sunt gata sa-i scoatem pe hartie absorbanta. Daca ceva nu va iese, lasati un comentariu dupa articol si o dregem noi cumva! 
  • ii asezam pe farfuria de servit si punem cate o lingura de smantana pe fiecare. 
  • apoi cate o lingura zdravana de dulceata 🙂  
  • tocam fin cele doua frunze de menta proaspata si le asezam deasupra. In primul an de restaurant se faceau glume cu „patrunjelul” de decor :).  Stiu ca e cool  sa pui ” ceva verde” ca decor, dar vad preparate unde imaginea e frumoasa, insa gusturile nu se imbina.. Mereu voi spune ca daca gusti dintr-un preparat si inchizi ochii, acel gust trebuie sa fie un intreg format din partile ingredientelor.  Menta  este prezenta in dulceata de cirese inca de pe vremea bunicii, poate unii isi mai amintesc cu drag cum gaseam frunzele prin sirop..
  • si acum tehnica servirii :))  
  • insiropam bine si inchidem ochii! Cine-si aminteste de racoarea din Vama?
 
Pumpkin spice este mixul de condimente ce-ti creeaza nestiind dependenta, pentru ca  imaginile proiectate de aceste arome includ: dovleci in raze blande de soare, zi ploioasa de toamna, pumpkin spice latte, ciocolata calda, sosete groase, oameni de zapada…. Si pentru ca unele dintre cele mai puternice amintiri sunt legate de miros, haideti sa facem o cutiuta magica!

Avem nevoie de:

  • 1 lingurita ienibahar macinat
  • 1 lingurita cuisoare macinate
  • 1 ligurita cu varf ghimbir macinat
  • 1 lingurita cu varf nucsoara macinata
  • 6 lingurite scortisoara macinata
  • Toate acestea se amesteca bine si se depoziteaza intr-un recipient pentru condimente.                                                                       
  • Eu folosesc acest amestec de condimente la pumpkin spice latte, capuccino, ciocolata calda, placinta cu dovleac, prajituri.

Limonada cu ghimbir este bautura mea preferata pe timpul verii. Este foarte usor de pregatit, de aceea vreau sa va arat cum puteti pastra ghimbirul in frigider gata pregatit pentru a-l pune in limonada.

Acum 3 ani cand am deschis restaurantul, am venit cu un meniu nonconformist,  foarte greu de acceptat la prima vedere de consumatori. Preparatele aveau ingrediente diferite de meniul clasic, pentru ca voiam sa arat ca dispunem de atatea resurse naturale aducatoare de  energie, sanatate si gust. Dupa clasica Limonada, aveam Ghimbirata- preparata cu ghimbir, miere si suc de lamaie. Asa a ajuns in Vama Ghimbirata.  Ca mai in jos pe strada au inceput sa o faca cu sirop de zahar si „concentrat de lamaie”  si  dubla la pret.. 🙂 Important este sa stim cat de sanatos este ghimbirul si sa-l introducem in alimentatia noastra in cantitati optime pentru organism.

Desi ghimbirul il gasesc  acum in toate supermarketurile, caut mereu bucatile de rizomi care sunt mai mici si ferme, ca sa nu fie atos si sa fie suculent.  

Il putem folosi atat proaspat, cat si macerat.

Pentru a-mi fi comod sa-mi fac ghimbirata sau ceai la orice ora, il pastrez la frigider sub urmatoarea forma:

– il curat cu o lingurita si il dau pe razatoarea mica 

– il pun intr-un recipient impreuna cu miere si suc de lamaie

Peste 100 g de ghimbir pun 1 lingura de miere si 40 ml suc de lamaie. Se amesteca bine si tot amestecul il pun intr-un borcan sau recipient cu capac in frigider, la macerat  care poate fi pastrat pana la 10 zile.  

Si acum sa ne facem o ghimbirata sa avem pofta de sporovait!

Tot ce avem nevoie pentru un pahar de 300 ml:

  • 1-2 lingurite de ghimbir din frigider sau proaspat ras
  • 40 ml suc de lamaie
  • 1 lingura miere naturala
  • apa plata/ apa minerala

 

Cand facem ceai: adaugam apa fierbinte peste 1-2 lingurite de ghimbir si cand temperatura ceaiului mai scade, adica sa ajunga cam la 40 de grade, adaugam mierea pentru a-si pastra toate proprietatile. Iar pentru a ne bucura de toata energia, preferential- lamaie, obligatoriu- un zambet!

Stau si ma gandesc si nu ma pot decide sa va spun cand bem ciocolata calda. Ca seara, ca dimineata cand vrem sa mai lenevim in pat, ca atunci cand stam impreuna langa brad, ca.. De fapt nu este pentru un moment anume al zilei, ci este pentru cei ce iubesc  Nutella. Aceasta reteta este cea mai buna ciocolata calda de casa. Deci avem nevoie de:

–  200 ml lapte

– 1 lingura de Nutella

Punem laptele la incalzit, adaugam o lingura de nutella, normala sau maaaai incarcata si amestecam pana la omogenizare.

 

Eu prefer putin pumpkin spice deasupra! 🙂

Am nevoie de o oala sub presiune?

Am crescut cu aceasta oala in debara, fiind folosita doar la ocazii speciale: ciorba de burta. Nu am gatit niciodata la ea in tinerete, cand eram la parinti, mereu fiindu-mi frica ca nu cumva sa explodeze. Insa acum vreo 10 ani m-am hotarat! Nu reuseam sa-mi gasesc timp pentru a gati deoarece pentru mine mancarea gatita e linistea stomacelului. Magazinul din poarta imi ocupa tot timpul si aveam un copil de 6 ani care trebuia hranit corespunzator. Nu mai suportam sendvisurile si a treia oara cand s-a ars friptura.. pana si oasele erau carbonizate.. Trebuia sa-mi cumpar una, fiind convinsa ca imi va usura viata.

Oala pentru preparare rapida se poate utiliza pe toate tipurile de plite.  Fara capac, este o oala obisnuita, insa minunea vine odata cu capacul! – permite gatirea rapida a alimentelor, pastreaza nutrientii, reduce consumul de energie si ne creste gradul de comfort.  Cand mi-am cumparat prima oala m-a interesat  modul de inchidere a capacului si cum se aseaza garnitura acestuia pe oala pentru a asigura presiunea adecvata in interior si siguranta in bucatarie 🙂 Apoi conteaza inoxul din care este facuta, cat de gros si calitativ este, avand un rol important in distribuirea si mentinerea optima si uniforma a  caldurii in interiorul oalei. Datorita faptului ca oala este inchisa etans, in timpul fierberii creste temperatura, se creeaza o presiune ridicata,  astfel produsele preparate se gatesc mai rapid, pastrand si nutrientii.  Presiunea se poate regla pe doua trepte: 1- pentru fiert legume si 2- pentru fiert carne. Cand aburul iese prin orificiul de pe capac, oala incepe sa fiarba si de atunci estimam timpul de fierbere:

-7 minute sunt suficiente pentru a-mi fierbe cartofii pentru piure,

– orez- 7-10 min

-nu las mai mult de 2 min pentru fasolea verde si iese atat de verde..

– pe presiune 2, daca este inmuiata fasolea, este poate prea fiarta in 30 de min

-puiul fierbe in aprox. 25 min,

– antricotul pentru ciorba in 25-30 min,

-carnea de porc 30-35 min,

Aceste date pot varia in functie de cum sunt portionate alimentele.

Deci, aceasta minune a ajuns sa fie folosita zilnic in bucataria mea. Pe piata se gasesc multe variante, insa de-a lungul timpului am achizitionat 3, de diferite capacitati si am fost foarte multumita de ele. Pentru noi, o familie cu 3 membri 🙂 cea mai practica este cea de 6 litri, pe care pot sa o folosesc pentru supe, tochitura sau pentru un simplu piure de cartofi.  Cea de 10 litri imi este de ajutor cand fierb oasele de vita pentru ciorba de vacuta sau ciorba de burta.

Astfel am castigat cateva minute si pentru mine..

Crutoanele sunt acele cubulete de paine simpla  care odata asezonate aduc un plus de savoare in orice preparat le-ai folosi. Putem sa le obtinem sotate in tigaie sau coapte in cuptor. Eu le prefer in cuptor unde pot controla temperatura mai usor. Iata de ce avem nevoie:

  • 300 g paine
  • 3 linguri ulei de masline
  • 1/2 lingurita oregano uscat
  • 1/2 lingurita busuioc uscat
  •  un praf de sare fina                                                                                                           Folosesc paine alba, feliata si care nu are zahar in compozitie. Am incercat si cu alte tipuri de paine (secara, tarate) dar prin coacere se modifica gustul si culoarea.
  •  Mai intai incalzim cuptorul la 130 grade.
  • Portionam painea in cubulete    
  •   stropim cu ulei de masline    
  • amesctecam  si presuram un praf de sare 
  • oregano
  • busuioc    
  • amestecam si punem in cuptor pentru 15-20 minute. Le verificam si le mai amestecam  sa se coaca uniform. Oricum ele vor iesi colorate diferit, cele cu mai mult ulei fiind mai inchise la culoare. Dar le verificam dupa 15 min cat de crocante sunt. Cuvantul cruton l-am imprumutat de la francezi, ceea ce inseamna crusta, crocant si nu ars.  Gata cu vorba ca uitam de ele!
  •  asa arata ale mele astazi  
  • Le las sa se racesca si le pastrez intr-o cutie inchisa cu garnitura, pentru a ramane crocante mai mult timp.

Daca e sa spun ce-mi place la painea de casa, mai presus de placerea sa impletesc aluatul, de bucuria de a rupe bucati de paine calda, este mirosul de paine coapta care umple casa. Mi-amintesc ca nu aveam mai mult de 16 ani cand in vacantele de vara mergem la tara, sa-i ajutam pe bunici. Asa erau pe atunci vremurile.. faceam de mancare, mergeam la camp la sapa, la adunat de paie, ingrijeam animalele si pasarile din gospodarie.. dar cred ca oricine a trait o astfel de copilarie si-o aduce aminte cu jind.. Sambata era ziua in care se coacea paine pentru toata saptamana ce urma sa vie. Framantam painea in ligheanul mare de email, pe care abia il cuprindeam cu mainile sa-l mut de colo colo.. Puneam faina”la ochi” dupa cat de mare era vasul, dar stiu ca ieseau vreo 7-8 paini mari, ca trebuia sa ajunga si pentru noi si pentru ” oamenii de la deal”( de la camp 🙂 ). Apoi framantam in alt lighean mai mic, de placinte. Preferam mai mult cele cu branza, ca mi se parea o corvoada sa dau merele pe razatoare. Cand urma duminica „cu sot” stiam ca vine tata si faceam si varzari- minunatele placinte cu varza. Pentru cei ce n-au prins, in duminicile „cu sot” circulau doar masinile cu numar par. Da, stiu, acum se intampla si in Paris.. Si ce cuptor aveam! Puneam doua brate de lemne sa arda bine,  trageam jarul pe margini si cu o lopata de lemn, asezam mai intai painile apoi, mai inspre gura, placintele. Puneam gurariul si cam intr-o ora erau gata minunatiile. Le scoateam si le inveleam sa se inmoaie, apoi le pastram la racoare pentru toata saptamana.

Acum framant doar pentru 2 paini si avem nevoie de:

  • 1 kg faina
  • 1 plic drojdie uscata
  • 1 lingurita sare
  • 1 lingura otet de mere
  • 600 ml apa
  • 20 ml ulei

Mai intai inmuiem drojdia in 100 ml apa, pentru 10 minute.  Stiu ca pe plicul de drojdie sau pe cub scrie pentru 500g de faina, insa eu pun un plic la 1 kg de faina pentru ca mi se pare ca se aspreste painea de la mai multa drojdie.

Intre timp, punem faina cernuta intr-un vas mai mare, ca sa aiba loc sa creasca aluatul.  Eu folosesc faina de la moara sau daca iau din comert verific eticheta sa nu aiba amelioratori sau alti agenti de crestere.

  • adugam sarea.    
  • peste faina punem  drojdia inmuiata si cei 500 ml de apa ce ne-au ramas. Amestecam.
  • adaugam 1 lingura otet de mere ( paine va ramane frageda mai multa vreme si se modeleaza  mai usor)
  • framantam pana se face o coca frumoasa. Cand e aproape gata stropesc aluatul cu cele 2 linguri de ulei si il mai framant pana se incorporeaza tot uleiul, iar in felul acesta se curata mai usor si mainile de aluat.
  • acoperim cu folie de prospetime sau cu un prosop si lasam la dospit 2-3 ore.  (Eu il las si de seara pana dimineata la frigider, insa dupa ce le pun in tava le trebuie un timp mai mare ca sa cresca ~ 3 ore.)
  • dupa ce a dospit, ungem 2 tavi cu ulei.
  • impartim coca in 2 parti, pentrtru 2 paini
  • luam o bucata, pentru o paine, si o impartim in  3 parti: 2 egale si una un pic mai mare        
  • cele doua bucati mai mici le mai impartim  inca o data in doua, iar cea mare in 3.
  • modelam primele doua bucati
  • si le impletim
  • asezam in tava
  • impletim si celelalte 2 bucati si le punem in tava
  • mai avem trei bucati: le impletim in 3
  • si asezam impletitura pe mijlocul celorlalte 2 din tava
  • procedam la fel si cu cealalta paine

 

Le acoperim si  lasam sa creasca aluatul (aprox. o ora si jumatate- doua ore). Incalzim cuptorul la 160 grade( foc mediu). Pana se incinge cuptorul, ungem painea: daca se vrea de post, cu apa si putin ulei, daca nu, cu ou batut.

  In functie de cuptor, de tavi,  coacerea dureaza intre 45-60 minute. Ca sa stiti daca e gata, ori faceti testul scobitorii  si iese curata, ori ridicati tava in mana cu un prosop 🙂 – daca e mai usoara decat atunci cand ati pus-o in cuptor, e gata. Daca va place crusta crocanta, o invelim intr-un prosop curat, insa daca vreti o coaja frageda punem cu tot cu prosop intr-o punga. Dupa ce s-a racit, o pastram intr-un loc racoros. Aceasta reteta e de baza, simpla.  In compozitie mai pot fi adaugate alte ingrediente ca seminte, unt, oua, dar eu o prefer pe aceasta cu mai putine calorii ca sa pot sa ma bucur mai mult de ea. 

 

 

Salata Vegi a avut multi fani cand era in meniu. Unii erau doar vegetarieni, altii, ca si mine mancatori de tot ce-i bun si sanatos. In iarna cand am conceput meniul, ma tot gandeam la clientii pe care ii avem la magazin si erau vegetarieni, cat de bucurosi erau ca aveau alternative pentru hrana lor. Atunci am spus ca trebuie sa am o salata care sa reprezinte un fel principal pentru vegetarieni si-am pornit cu baza de humus. Adaugam sau scoteam din ingrediente pana in momentul cand inchideam ochii si nu se mai simtea niciun gust predominant, ci doar ceva bun, ce-ti cerea a doua imbucatura.

Asa a iesit Salata Vegi, dupa unii mai scumpa decat un miel in Ajun de Paste, dar dupa mine plina de proteine, uleiuri sanatoase si atatea seminte,  fiecare in parte avand grija de cate ceva din organismul nostru. Acum voi scrie doar reteta, dar imi doresc ca in scurt timp sa scriu despre fiecare ingredient in parte ce contine si la ce ne ajuta daca il consumam.

Baza acestei salate este Humusul. Il puteti prepara din 2 forme de naut:

1.  Naut din conserva, care este gata fiert.        Recomand aceasta forma studentilor sau celor care nu au timp sa fiarba naut. Insa, cand il cumparati verificati eticheta sa nu contina altceva decat: naut, apa, sare. Alte ingrediente vor deteriora gustul final si nici ca am avea nevoie de ele.

2. Naut uscat. Si aici va explic cum il peregatesc:

Se spala nautul uscat in mai multe ape, pana ramane apa curata si se lasa la inmuiat ( eu pun seara sa-l fierb dimineata).

 

 

Dimineata ii schimb apa si-l pun la fiert in oala sub presiune, 25-30 minute. 

Humusul:   ( aici avem cantitatile pentru 2 portii)

-250 g naut fiert ( o conserva sau  250g fiert)

– 20 ml suc de lamaie

– 40 ml ulei din samburi de struguri ( poate fi folosit si ulei de floarea soarelui sau ulei de masline)

– 5 ml ulei de susan

– 1/4 lingurita sare (dupa gust)

Toate acestea le pun in robotul de bucatarie sau pot fi mixate la blender. 

 Cand fac humus pentru aceasta salata il fac mai moale, adica daca mai trebuie, mai adaug apa pentru a fi ca un dressing, nu atat de consistent ca humusul de pus pe lipie.

Si acum sa facem salata:

  • salata verde ( aprox 100g)
  • 180g humus
  • 80 g ardei Kapia copt
  • 1 lingura seminte crude de dovleac
  • 1 lingura seminte crude de floarea soarelui
  • 1  lingura susan alb
  • 1 lingura mac
  • 1 lingura goji
  • 1 lingura seminte de pin
  • 1/2 lingura seminte de in                                                                   
  • Se taie salata fasii  si se aseaza humusul in centru      
  • se aseaza fasiile de ardei kapia copt.      Acesta poate fi gasit in comert sub forma „ardei copt in otet” si poate fi folosit asa, sau poate fi ardei copt pus toamna la congelator, dar inainte de a-l aseza pe salata il asezonam cu sare si putin otet de mere.  
  •  apoi adaugam semintele:
  • seminte crude de dovleac  
  • seminte crude de floarea soarelui 
  • susan  
  • mac
  • goji                     
  • seminte crude de pin  
  • seminte de in                      Astfel am realizat o farfurie cu 600kcal, plina de ptoteine, foarte gustoasa si mai ales satioasa. 

Un mic dejun sănătos, gata în 10 minute, plin de proteine și foarte sățios sau o cină ușoară, pentru a avea un somn liniștit. Muți ar spune că dovlecelul crud nu are niciun gust. Da, sunt de acord, dar dacă știi să-i dai gust îl transformi în piesa principală din farfurie. Alții ar spune:” Verdețuri? Nu-mi țin de foame!” Dar starea de sațietate este data și de numărul de masticații care ajung la centrii nervoși, de aceea cu cât farfuriile noastre vor conține și ingrediente crocante, cu atât ne vom sătura cu o cantitate mai mică. Și-apoi având alimente crocante, pe care le mestecam mai mult timp, durată dejunului nostru se va mari și iarăși, alți hormoni eliberați în intestin vor avea timp să stimuleze centrii nervoși să producă mai repede starea de sațietate. Scriu toate astea pentru că în primul an de restaurant  clienții voiau să vadă bucătarul care scoate asemenea preparate, multi din ei  rămânând surprinsi ca nu ma incadram in tiparul de bucatareasa traditionala. Îmi place gustul, dar nu mănânc numai tochitura aia minunată, ci păstrez un echilibru pentru a mă bucura de sănătate. Deci, haideți să vedem dacă va place ce-am pregătit astăzi pentru mic dejun.

Ingrediente:

         1 dovlecel (130g dovlecel felii)
3-4 ciuperci (130 g ciuperci crude)
2-3 linguri caju crud (max 30g)
2 linguri ulei de măsline extravirgin
1 lingură suc de lămâie
1 lingura oțet balsamic
sare
piper
cremă de oțet balsamic                                                                                                   

  • mai intai feliem dovlecelul pentru ca trebuie sa stea la marinat pana pegatim ciupercile  
  • intr-un bol punem o lingura de ulei de masline
  • apoi o lingura de suc de lamaie        
  • sare                
  • piper    
  • amestecam      
  • punem dovlecelul si amestecam feliile astfel incat sosul sa ajunga pe fiecare fata de dovlecel      
  • feliem ciupercile    
  • le asezam pe o farfurie        
  • presaram sare        
  • stropim cu putin ulei de masline (1/2 lingura)      
  • stropim cu putin otet balsamic
  • amestecam sa intoarcem ciupercile pe cealalta parte si mai stropim cu putin ulei de masline    
  • mai stropim putin cu otet balsamic si amestecam. In acest fel ciupercile se vor marina pana asezam dovlecelul pe farfurie.    
  • dovlecelul este gata
  • asezam jumatate din cantitatea de dovlecel pe farfurie    
  • punem si cealalta jumatate, avand grija ca sosul ramas in bol sa-l scurgem peste dovlecelul din farfurie  
  • asezam ciupercile            
  • stropim cu putina crema din otet balsamic      
  • punem 2-3 linguri de caju crud, in functie de cat ne permite metabolismul nostru 🙂          
  • Iar pentru ca aceasta salata e pe masa pentru micul dejun, am si o cafea cu un strop de ulei de cocos presat la rece.    

Copacul caju este un copac vesnic verde si a caror fructe sunt asemanatoare merelor. In varful acestor merisoare apar semintele, ceea ce noi numim alunele caju. Acestea sunt consumate ca atare sau sub diferite forme: lapte de caju, branza de caju, unt de caju. Sub coaja care inveleste alunele caju se afla o rasina cu potential alergenic, de aceea inainte de comercializare ca produs alimentar, aceste alune sunt supuse unor tratamente termice. Practic prin coacerea in cuptor a caju-ului se dispar aceste toxine, iar caju-ul crud pe care il gasim in comert a fost anterior oparit.  Copacul caju face parte din familia Anacardiaceae, deci cei care sunt alergici la caju vor sti ca au aceeasi alergie si la mango sau fistic, dar este o alergie mai usoara decat la alune sau nuci. Alunele caju mai contin si oxalati solubili in stomac sau intestin, de aceea persoanele cu tendinta de dezvoltare a pietrelor la rinichi trebuie sa modereze consumul acestora.

Din punct de vedere nutritional, din 100g de caju luam 550 kcal, 30 g carbohidrati, 18 g proteine, 43 g grasimi din care, cel mai important grasimi  mononesaturate.

  • Contine magneziu : este un antidepresiv natural, reduce colesterolul, previne tromboflebita, trateaza insomniile rebele, previne ateroscleroza; tamponeaza sucurile gastrice, fiind un remediu bun in gastrita hiperacida si ulcerul gastric.
  • Contine vitamina B6, cu ajutorul careia Magneziul este fixat foarte usor in organism
  • contine o cantitate mare de fosfor, esentiala pentru oase si dinti puternici
  • Fierul din alunele caju ne mentin pielea, parul si unghiile sanatoase.
  • Grasimile mononesaturate contribuie la scaderea nivelului de colesterol din sange, astfel prevenind accidentul vascular cerebral si bolile cardiovasculare. Tot grasimile mononesaturate ne ajuta sa scapam de grasimea de pe burtica, intensificand arderile.
  • Continutul mic de zahar mentine un indice glicemic scazut. Pe timp scurt aceasta inseamna ca dupa o masa cu caju nu vom simti senzatia imperioasa de foame, iar pe termen lung, prevenim aparitia diabetului zaharat de tip 2 si bolile cardiace.
  • Este o sursa buna de proteine vegetale pentru vegetarieni.
  • Are un continut important in cupru, potasiu
  • Vindeca starile de contractura musculara cronica prin continutul de magneziu si poatsiu, atat de necesar functionarii celulei si a transmiterii semnalelor nervoase.
  • Bogat in antioxidanti (vtamina A, C, E), cupru, vitamina B6, vitamina K, Zinc, Seleniu
  • Contine beta-sitosterol, cunoscut in tratamentul hiperplaziei benigne de prostata sau in reducerea nivelului  de colesterol din sange.                                                                 Alunele caju mai sunt folosite pentru producerea uleiului de caju, folosit pentru gatit sau in sosuri pentru salate.  Din cojile de la aceste alune se extrage un ulei folosit in dezvoltarea medicamentelor, fungicidelor, biomaterialelor. Traditia spune ca frunzele acestui copac erau folosite in tratarea diareei, dar pentru ca noi nu il avem, recomand ceaiul din frunzele de gutui (4-5 frunze la 250ml apa, clocotind 2-3 minute).                                                                  Ca orice aliment sanatos  aduce beneficii organismului atata vreme cat este consumat moderat, in diete echilibrate. 🙂 Sa fim sanatosi!                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                             Bibliografie: wikipedia

        Pe cat pare de complicat, pe atat de simplu si rapid este! Nu necesita cunostinte avansate, ci doar putina dragoste. Da, dragoste, pentru ca din dragoste pentru fiica mea am reusit sa combin legumele cu ficateii pentru a o face sa renunte la „pateul la cutie”, cel cu adaos de glutamat monosodic, ca „doar ala e bun”.. Eu il fac foarte des din ficat de pasare, dar m-am gandit sa scriu aceasta reteta acum pentru ca e vremea porcului si iese la fel de bun.

Iata de ce avem nevoie:

  • 500 g ficat (pasare/porc)
  • unt: 30 g (pentru inceput) + 20 g(pentru final)
  • 3 cepe mari (~300 g)
  • 2 morcovi (~200 g)
  • 2-3 dovlecei
  • 1 pastarnac (90 g)
  • sare
  • piper                                                                                                                                            Spalam si curatam ficateii, care atunci cand ii cumparam trebuie sa aiba o culoare frumoasa, violacee si nu galbuie, suprafata lor fiind lucioasa.                              Punem o cratita pe focul dat la mic si adaugam:
  • 30 g unt  
  •  ficateii (ii punem in tigaia inca rece ca sa nu faca crusta, caci atunci cand vom blendui tot sa aiba o consistenta cat mai fina)                         
  • ceapa                                                                                                              
  • dovleceii                                                                                                         
  • morcovul                                                                                                         
  • pastarnacul                                                                                                     
  • sare                                                                                                               
  • piper                                                                                                              
  • Punem un capac si inabusim la foc mic, amestecand din cand in cand.                               
  • In mod normal sarea pusa pe dovlecel si celelalte legume va  lasa apa in care sa se inabuse.
  • Daca legumele nu sunt foarte proaspete (sunt deshidratate) mai adaugam putina apa.
  • in 20-25 minute legumele si ficateii sunt gata, le putem blendui                 
  • sau pune in robotul de bucatarie, cum mi-e mai comod         
  •  cand este batut bine, mai adaugam celelalte 20 de grame unt 
  • il dam la rece intr-un recipient cu capac. Poate fi pastrat in frigider aproximativ 3 zile.                                                                                                                                                                        Pe bagheta sau paine de casa, cu castraveti murati, proaspeti sau cum imi place mie, cu salata cruda de sfecla rosie si hrean, este oricand o gustare sanatoasa, plina de fier, de vitaminele A, B, C, D, seleniu dar si de proteine.

Cand vorbesti despre preparatele traditionale moldovenesti vezi in fata ochilor acele strachini pline de mancare pe cat de simpla, pe atat de gustoasa. La toate preparatele pe care le-am adus in meniul restaurantului din bucataria moldoveneasca am pastrat gustul de baza, cel simplu, fara prea multe condimente, dar le-am cizelat din punct de vedere nutritional. De obicei cand spui tochitura te gandesti la o mancare grea. Ei bine, aceasta reteta o poti manca si la ceas de seara cu o mamaliguta bine facuta!

Eu folosesc pentru tochitura spata si fleica de porc, pentru ca fara putina slaninuta nu iese textura care imi place :). Proportiile sunt :

  • 1000 g spata porc
  • 300 g fleica porc fara os
  • 400 ml ulei
  • 1/2 ceapa
  • 1 lingurita sare
  • 1 varf lingurita ienibahar macinat ( pot fi si 6-8 boabe)
  • 1 varf lingurita piper (sau 10 boabe)
  • 1 foaie de dafin
  • 5 catei de usturoi

La tochitura, mai toate recenziile veneau pentru cat de frageda era carnea, apoi cat de gustoasa si nu va mai spun ca am primit aprecieri pentru cat de buna era mamaliga! Voi pune si o reteta pentru mamaliguta, caci experienta din bucataria unui restaurant mi-a aratat ca sunt destul de multi tineri care nu stiu „nici macar o mamaliga sa faca”; nu, nu radeti, este mare lucru sa ai rabdare sa faci o mamaliga buna!

Fragezimea unei bucati de carne vine din mai multi pasi:

  • marinarea- la tochitura pun doar sare peste carne, amestec bine si pun la figider  pentru 24 de ore.
  • modul de preparare.

Deci, avem carnea pusa de ieri cu sare in figider

  • Intr-o cratita punem 400 ml ulei la incins. Nu va speriati ca nu vom avea atata ulei in farfurie, insa pentru a avea o carne frageda ne trebuie mai mult ulei doar pentru a face carnii o crusta rapida, sa putem mentine toate sucurile intre fibre. De aceea nici nu vom pune toata cantitatea de carne deodata in ulei! Tot ce avem impartim in 3-4 portii, pentru a nu raci prea tare uleiul. Daca uleiul se raceste vom avea o fierbere si nu o rumenire. Focul va fi mare pentru a avea un ulei bine incins
  • adaugam o parte din carne
  • o lasam 15-20 secunde  si amestecam sa o intoarcem pe cealalta parte
  • la fiecare 20 de secunde amestecam sa o rumenim pe toate partile. Cand ” a prins fata” o scoatem cu paleta si o punem in vasul in care va fierbe. Eu v-am mai spus ca pentru mine, oala sub presiune este nelipsita.
  • procedam  la fel si cu celelate parti, deci acum avem in oala numai carnea
  •  punem o jumatate de ceapa
  •  piper
  •  ienibahar- acesta pe care il vedeti aici este ienibahar boabe pe care l-am copt putin in tigaie(fara nimic altceva) si l-am pisat in mojar. Se poate folosi si ienibahar boabe – 6-8buc.
  •  o foaie de dafin- dafinul in exces aduce un gus amar preparatelor
  • adaugam apa sa avem in ce fiebe carnea: in oala sub presiune pun pana aproape acopera carnea, deoarece nu se pierde din lichid. Daca fierbeti in oala normala, mai trebuie adaugata apa fierbinte cand mai scade.
  •  ei, acum luam doar un polonic din uleiul care ne-a ramas de la rumenit si adugam peste carne 

  • acum pun capacul si fierb 30 de minute( pana este gata carnea
  •           
  •  intre timp, curat cei 5 catei de usturoi, ii pisez in mojar si pun putina apa peste ei (50ml)
  • cand e gata carnea, strecor doar apa de la usturoi peste carne si mai dau un clocot.Gata si tochitura! Daca o serviti cu mamaliga nu uitati ca o mamaliga buna dureaza cam 30 de minute, deci sa puneti apa din timp la foc.  In meniu serveam tochitura doar cu o branza veche de oaie si nu mai adaugam oul ochi pentru o digestie mai usoara, calorii mai putine si, sa spunem drept, sa mai mearga si o portie de papanasi dupa… 🙂

Rulouri de dovlecel umplute cu crema de branza proaspata

Fie vara, fie iarna, acest dovlecel umplut cu crema de branza proaspata este un aperitiv minunat! Nu necesita coacere si este rapid de realizat, chiar si pentru cei ce nu au bucataria printre pasiuni. Avem ingrediente putine si totul tine doar de gust. Ce trebuie sa pregatim:

  • un dovlecel
  • 150 g branza proaspata
  • 1 lingura seminte de pin
  • 1 lingura suc de lamaie
  • 1 lingura ulei de masline
  • 4 frunze de busuioc
  • sare
  • piper

  • mai intai alegem un dovlecel mai mic, pentru ca trebuie feliat cu un curatator de legume si pentru a avea felii frumoase, latimea feliei va trebui sa incapa lejer in lama curatatorului ( mai pot fi dati pe un feliator electric sau razatoare mandolina).
  • avem tot dovlecelul feliat
  • intr-un bol mai mare punem o lingura suc de lamaie 
  • si una de ulei de masline     
  •  sare  si amestecam              
  • trecem pe rand, pe fiecare fata, feliile de dovlecel. 
  • Le asezam intr-o parte a bolului pe care il tinem inclinat in asa fel incat sa avem mereu sos pentru a trece toate feliile.
  • le lasam deoparte la marinat, timp in care pregatim branza. Nu sariti peste acest pas si sa faceti branza mai intai pentru ca feliile de dovlecel prin marinarea cu sare, ulei si lamaie se inmoaie si pot fi rulate usor, altfel se rup.
  • peste branza proaspata punem putina sare, pentru ca vom adauga sosul ramas de la dovlecel                                                                                              
  • adaugam frunzele de busuioc tocate (mai intai spalate si uscate in hartie prosop)    
  • punem semintele de pin. Eu le pun asa, crude. Pentru mai multa aroma pot fi coapte putin in tigaie dar nu mai sunt atat de sanatoase:)) 
  • piper
  • amestecam usor feliile de dovlecel astfel incat sa se scurga tot sosul dintre ele. Acest sos il punem peste branza si amestecam.         
  • Aceasta este crema cu care vom umple feliile de dovlecel.     
  • branza o putem aseza cu o lingurita pe felia de dovlecel insa mie mi se pare mai usor sa folosesc un pos din celofan (sunt excelente pentru ca sunt de unica folosita- le gasim in comert in pachet de 20 pungi cu tot cu dui). Vorbind de dui, forma prin care iese crema de branza, trebuie ales unul cu deschidere mai mare sau, cum am facut eu, l-am crestat cu un foarfece mai mult, sa poata iesi semintele de pin.
  • incepem sa umplem feliile, lasand cate 1 cm la fiecare capat
  • rulam de la coada dovlecelului    
  • asezam  pe farfurie                   
  • Atentie! Acest preparat, gata asezat pe farfurie, dupa o ora incepe „sa lase apa”. De aceea in restaurant il faceam pe loc, cu feliile de dovlecel taiate pe rotund, ca sa-l putem realiza cat mai repede.
  •  Pot fi tinute separat in frigider crema de branza si dovlecelul feliat, dar dovlecelul nu va avea aceeasi textura crocanta. Insa oricum ar fi servit, este o explozie de arome si sa nu uitam de beneficiile semintelor de pin: Pe langa grasimile sanatoase de care abunda, pe langa vitaminele A, E si K, fier, cupru,  eu le ador pentru  acidul pinoleic care inhiba eliberarea unor hormoni care provoaca starea de foame. Deci, fie iarna si le servim in zilele dintre Craciun si Anul Nou, fie vara si le servim intr-o zi de plaja, aceste rulouri sunt perfecte!

Abonare la blog via email

Introdu adresa de email pentru a te abona la acest blog și vei primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celor 820 de abonați